Micism contemporan

Daca stau sa gandesc un pic la Romania noastra draga, si incerc sa o personalizez intr-un oarecare fel imi sare in fata imaginea unei virgine violate. Nimic mai imoral, mai denigrant sau mai inuman de atat nu cred ca poate exista pe acest pamant decat sa iai unei fiinte chiar fiinta. Si gestul oripilant nu este singular, am in minte siruri de atrocitati repetate cu desavarsita indemanare de tot felul de epigoni sinistri.

Acum ceva timp s-a initiat o campanie numita "Mari romani"- admirabila, chiar geniala idee, sa dai unui popor obosit de atata lipsa de substanta optiunea de a constientiza faptul ca undeva in adancul nostru abisal avem principii, avem valori si oameni care le-au promovat. In cadrul unei dezbateri televizate pe aceasta tema a fost invitat sa dezvolte acest subiect fostul ministru de externe al Romaniei: profesorul Adrian Cioroianu. Nimic mai firesc pana aici, doar ca tezele emise de domnia sa in cadrul emisiunii nu numai ca tineau de domeniul fantasticului, dar a tinut cu precadere sa insulte o serie de domnitori romani, considerati simboluri nationale si am sa ma opresc putin asupra lui Stefan cel Mare. Stimatului ministru si inalt demnitar al statului i-a sclipit ideea de a spune despre domnitor cum ca nu ar trebui sa reprezinte o mare personalitate nationala, pur si simplu...A fost un domnitor violent, a purtat razboaie in serie, a tinut tara Moldovei mai mereu in conflict cu vecinii sai si mai presus de atat, a venit chiar cu o brilianta idee despre ce ar fi trebuit sa faca marele domnitor: o universitate. Acum, scriind aceste randuri, sunt inca contrariat de felul cum un om pe mana caruia tara a dat un minister menit sa reprezinte intr-un mod imaginea ei in afarele granitei a reusit in doar cateva fraze sa se compromita intr-un mod josnic. Imi permit sa-i amintesc eu, in prima instanta, ce anume nu a facut Stefan cel Mare: nu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul, nu a raspuns secretarul de stat american Condoleeza Rice decat cu elevatele replici "Da, sigur" şi "E corect", nu a dorit sa cumpere un teritoriu in desertul egiptean pentru a-i deporta pe infractorii romani, nu a ridicat degetul mare de la mana dreapta regelui Spaniei in semn de OK si nici multe alte astfel de iesiri. Ba mai mult s-a facut respectat in toata Europa prin rezonanta pe care faptele sale au dat-o numelui.

De la un istoric te astepti la o farama de profesionalism atunci cand analizeaza viata si domnia unui fost mare domnitor. Ar fi trbuit sa analizeze tot ce a intreprins acesta in cadrul politic, goegrafic, social si demografic al secolului al XV-lea. Daca ar fi facut aceasta miscare fireasca intuitia demna de orice fiinta umana i-ar fi soptit ca Stefan cel Mare a fost un geniu; a fost un dictator feroce in trebuie interne ale statului si cu toate luptele pe care le-a dus Moldova intrase pe un drum comercial extrem de profitabil-facand interferenta intre Rasarit si Apus, a nimicit orice urma de boierime rebela dand continuitate si astfel consistenta domniei sale, a fost un strateg stralucit si a ales tot timpul locurile in care tinea bataliile asa incat sa serveasca pe cat mai bine intereselor militare ale tarii, a fost un vizionar pentru ca desi era de vita nobila a inteles sa ridice la lupta pentru fiinta neamului toata suflarea tarii, a fost un politician desavarsit stiind sa atraga de partea sa multimile, si nu prin teroare cum se obisnuia in acea perioada, ci din dragoste pentru un lider adevarat; a stiut sa profite de pe urma victoriilor si sa-si faca numele laudat si sustinut de Papa de la Roma, lucru deloc lipsit de importanta, atat culturala cat si militara si politica. A fost un iubitor al pacii si un crestin adevarat, a daruit tarii noastre un tezaur cultural fara seaman si a dorit sa tina vie flacara romanismului si in celelate provincii romane( interventia sa diplomatica la regele Ungariei Matei Corvin pentru eliberarea lui Vlad Tepes si ajutorul militar dat acestuia pentru reinscaunarea pe tronul Tarii Romanesti). Se poate vorbi intr-un mod peiorativ despre un om care din micimea lui fizica a dat nastere unui mit istoric, care a infruntat marile forte militare ale vremii si le-a infrant, puteti oare domnule Cioroianu dumneavoastra sa stati drept, dar doar atat si nimic mai mult, sa faceti fata unei confruntari a privirilor cu Putin, desigur, fara sa deveniti penibil...In momentul in care ati patat cu un singur cuvant o emblema de frunte a romanilor, v-ati sters din cartile de istorie pe care singur le scrieti.

Romania are nevoie de mari romani, ea nu este o planta fara seva, si asa cum a spus regele Carol la inaugurarea Universitatii din Bucuresti, noi nu avem atat de mare nevoie de specialisti (ca dumneavoastra), ci de caractere.