Buna dimineatza, Luna...

La un moment dat un mare matematician roman a pariat cu un amic al sau ca el poate sa fie un tot atat de bun poet, pe cat este ca matematican. Este vorba despre Dan Barbilian, cunoscut in literatura drept Ion Barbu. Si a castigat desigur pariul, a scris o serie de poezii bune, foarte complexe si tot atat de greu de inteles ca si spatiile barbiliene din matematica.

Complexitatea anumitor factori ce ma inconjoara ajunge uneori sa ma demotiveze si sa ma faca sa vreau sa raman pe cat de mic sunt acum. Dar vocea constiintei imi spune ca daca incerc sa fug de inevitabil sigur o sa pierd. Se intampla sa simt ca sunt mic intr-o lume mare sau mare intr-o lume mica. Oricum nu ma potrivesc in adancul meu cu ea, dar marirea si gloria nu au fost niciodata ale oamenilor cu un caracter impecabil, ci foarte adesea celor din polul opus, sa spunem...adaptabililor. Omul este la baza un animal social, adeseori lasa doar animalul sa actioneze, alteri tine societatea sa il cizeleze si sa il transforme in ceea ce acum se numeste omul modern. Omul modern nu are sentimente, doar resentimente, nu are principii, doar vicii, nu are constiinta, doar interes si nici valoare, doar scop. Ar trebui sa fiu asa: sa ma trezesc zi de zi cu gandul ca azi lucrez din nou, trebuie sa fiu atent la "mancatorie", mi-as dori sa promovez, trebuie aplicat binecunoscutul ritual al "pupiincurismului", vreau bani mai multi, strang cureaua, fac sacrificii, fac eforturi sa ma autodepasesc, vreau o familie, pt asta am nevoie de casa, masina, situatie...altfel ti se limiteaza drastic aria femeilor disponibile. De fapt, am convigerea ca aplic toate regulile de mai sus intr-o mai mare sau mai mica masura. Nici nu ar putea fi altfel, caci daca esti un inadaptat la cerintele societatii...pababibam...nu existi, iar eu chiar simt nevoia sa exist, sa-mi fac simtita prezenta pentru ca dumnezeu ne-a dat fiecaruia un pistol, dar cu un singur foc, si daca il tragi prea devreme, s-ar putea sa te coste mai tarziu, daca il tragi prea tarziu, ...e degeaba, nu mai are impact, deci trebuie sa fiu mereu concentrat.

Fiecare lupta pe care o ai cu viata iti lasa o cicatrice, tesutul se regenereaza, semnul iti va reaminti constant de lectia primita, locul vechii rani va fi acum lipsit in mare masura de sensibilitate. Si totusi am citit intr-o revista cum ca cicatricile sunt sexy, iti dau un aer masculin. Inteligenta umana tine sa imbrace intr-o tinuta cat mai placuta chiar si urmele unei lovituri, este un gest absolut impresionant. Sincer nu sunt de acord cu asta, nu ascund cine sunt, doar tin sa cizelez putin, am destul de putine cicatrici pana acum, sunt poate un fericit, dar nu vrea sa le acopar cu absolut nimic, vreau sa nu uit de unde le am, sa-mi aminteasca mereu ca orice fac gresit se va intoarce impotriva mea mai devreme sau mai tarziu. Nu caut leac pentru niciuna dintre ele, sper ca intelegi, doar ca eu chiar cred ca vad o luminita la capatul tunelului, chiar cred ca viata trebuie traita intens, si nu ingrijorat, vreau sa adun intelepciune, sa progresez. Daca as putea sa ridic tot ce am scris si am trait in randurile de mai sus la patrat, totul ar fi mai usor, ...lasa-ma sa visez.

Iti multumesc.