Quo vadis societas?

Termenul de societate provine din latinescu "societas" si este definit intr-un dictionar politic drept ansamblu unitar, complex sistemic, organic integrat, de relaţii între oameni, istoriceşte determinate, condiţie şi rezultat al activităţii acestora de creare a bunurilor materiale şi valorilor spirituale necesare traiului lor individual şi colectiv. Lipsind de acest inteles stiintific anume determinat termenului, prin societate ajungem sa intelegem astazi mult mai mult sau mult mai putin decat ceea ce pentru acest cuvant a fost menit sa reprezinte. Ne putem opri spre exemplu asupra sensului de societate civila, inalta societate, societate de avocatura, sau pur si simplu societatea romaneasca.

Aceast termen polisemantic este cel mai adesea utilizat in limbajul nostru comun in momentul in care ne raportam la mutimea indivizilor ce alcatuiesc populatia frumoasei tarisoare romanesti. Stiti care este cel mai daunator aspect al efectelor pe care acest cuvant il are? Faptul ca abstractizeaza, pleaca de la particular catre general, dar nu oricum, ci eliminand particularului orice urma de individualitate, trasandu-i un schelet comun cu restul si ridicand la rangul de exemplu o entitate fada.

Eu unul prefer sa nu fiu parte din societate, sau cel putin mimez apartenenta, dar in constientul meu secret o reneg in stadiul actual, prefer sa raman omul comunitatilor, caci desi pana si acestea tin sa te detaseze de anumite caracteristici specifice numai tie, o fac cu mult mai multa delicatete, pentru ca de fel comunitatile sunt umane si se constituie din si pentru interesul omului de a socializa. O comunitate poti sa o manipulezi intr-un anume fel daca ai un spirit de lider si il folosesti ca atare, daca esti foarte capabil si meriti mai mult, chiar poti sa-ti definesti propria ta comunitate, sa o faci sa fiinteze dupa chipul si asemanarea ta. Nu are niciun fel de rost sau finalitate macar sa intentionezi sa schimbi societatea in ansamblul ei, pentru ca ea este deja foarte stapana pe sine, este la fel ca si o corporatie ce detine monopol pe un anumit domeniu. Ea nu negociaza cu tine conditii contractuale, formele de atasare la ea nu sunt un acord comun de vointa, e foarte simplu...ti se pune in fata un contract, daca vrei il semnezi fara alte adaugiri sau contestatii de natura personala, daca nu este in interesul tau, nu il semnezi si suporti consecintele. Dar consecintele lipsei de apartenenta sunt dintre cele mai grave. Pun cu titlu de exemplu urmatoarea ipoteza: ce se intampla daca scuipi contra vantului? Simplu: se intoarce peste tine si te loveste tocmai saliva ta fix intre ochi, si uite asa te-ai umplut de respect. Finalitate pozitiva- zero, deci nu profita pentru nimeni sa te contrazici cu societatea. Ea este deja la o varsta venerabila, are principiile si ideile ei preconcepute, general acceptate si de larga aplicare, doar nu te ridici acum tu un ilustru necunoscut sa contrazici intelepciunea ancestrala.

Cu toate acestea, stau si ma interoghez profetic cine dracu misca masele populare si le imprima constant niste idei rupte parca din filmele horror. Si raspunsul inevitabil este unul scurt, clar si concis: masonii. Nimic mai fals. Adevaratul raspuns este ca TU faci asta, fiecare TU in parte si noi toti impreuna. Daca tu ii faci audienta lui Diaconescu atunci cand aduce niste semianalfabeti(si europarlamentari in acelasi timp) intr-o emisiune pentru a face predictii despre viitorul tarii si felul in care inventeaza ei mersul pe jos, daca te mai uiti inca la reality show-ul cu Iri si Moni si ti se par simpatici, gandeste-te cum te-ai simti ca la o sedinta cu parintii din liceu sa vina in locul parintilor bunicii sau strabunicii si pe langa asta sa mai trebuiasca sa si dezbata niste probleme organizatorice la o varsta la care viteza de gandire este pe minus si senilitatea sta sa vina. Ti-ar placea sa ai langa tine un partener de viata care sa te poata incuraja la o preblema de-a ta existentiala prin genialitatea sa cu un " Lasa ca o sa fie bine, ca sa nu fie rau"? Tu stii...Uite de asta noi nu suntem la fel, nici nu-mi doresc sa fiu la fel, dar nici chiar un geniu neinteles, pentru ca poate nici tie nu-ti place tot ce vezi, dar nu incerci sa schimbi, pentru ca nu poti, dar numai faptul ca ai recunoscut ca te detasezi de marea masa a trendsetter-ilor actuali te face mai uman si mult mai castigat.

Daca toti am recunoaste ca in noi mocneste sau macar exista o scanteie si o vizune in antiteza cu realitatea contemporana atunci un firicel de fum s-ar ridica spre cer din noi si aproape de nori fumul ar fi atat de dens incat s-ar putea confunda cu emisiile unui vulcan, iar vulcani se nasc mereu, pana si cei adormiti erup pe alocuri, deci raspunsul la orice intrbare este acelasi: Gandeste, nu doare...